|
Ð‘Ñ–Ð¾Ð³Ñ€Ð°Ñ„Ñ–Ñ Dragomir Rodica
Nepoata de tarani invartejiti in a pamantului munca,crescuta in ograda plina de oratanii si invatata ca oamenii ,,de la oras" sunt prea ocupati pentru a mai simti fericirea lucrurilor simple.
3 rugaciuni m-a invatat tataia,3 rugaciuni stiu si acum. Continui sa spun seara,inainte de culcare: ,,Tatal nostru", ,,Crezul" si ,,Inger,ingerasul meu". Din ce in ce mai rar totusi.Nu mi-s bigota,dar cred intr-o fiinta superioara care,din spusele mamaiei,s-ar numi ,,Dumnezeu". Cu ,,D" mare.
M-am jucat ,,cu puta in tarana",am facut baie in garla,cozonaci din lut si friptura din ciocanei de porumb,dansam pe langa geamul caminului cultural- pe atunci discoteca-,incalecam sania dis de dimineata iar seara ma infruptam din placintele coapte in soba si laptele proaspat muls de la Joiana.
Il primeam,din cand in cand, cu mare bucurie pe nenea care parca in fata portii un Oltcit alb si ma pupa pe frunte.Tin bine minte ca intr-o vara mi-a adus ochelari de soare cu rama din plastic alb. Dar cu mult mai multa nerabdare asteptam cartile minunate pe care mi le lasa pe bufetul verde din tinda. Tataia mi-a spus mai apoi ca ,,nenea" se numeste de fapt ,,tata".
Povestea si-a inceput sfarsitul odata cu boala si moartea bunicii.Am inteles atunci ca nu e loc de puncte puncte,ca a plecat dar m-a inzestrat inainte cu cele de cuviinta in ale sufletului. Si mintii.
Studenta cand la litere,cand la psihologie,dar licentiata niciuneia. Inca. Iubesc si visez retrograd.Asta e povara ce mi-a fost dat s-o port.
|
Рекомаð½ð´Ð¾Ð²Ð°ð½ñ– текÑти
